Tue 08.10.2013    23:00

Dans, domnule!

Dans, domnule!


Sambata trecuta am fost invitata la un spectacol pe care il asteptam de mult. Cu dans, dansatori, muzica electronica de stare si videografica: Camera 0001.Fabrica de Vise.
Mi-am dat seama de abia dupa show ca aveam nevoie de asta ca de aer. Sunt spectacole care pretind ca sunt de dans si sunt altele de dans care nu vad niciodata lumina scenei pentru ca nu sunt oameni care sa investeasca sau sa creada in ele. Vad spectatori entuziasmati sa aplaude desi spectacolul pe care tocmai l-au vazut a fost mai mult decat abstract pentru neinitiati. Iata de aceea simt nevoia de putina sinceritate. Nu sunt critic de dans, sunt spectator si sustinator al dansului, asa ca am dreptul cel putin la o parere.
Sambata am vazut cu totul altceva. Stiam oricum ca merg la sigur, pentru ca Simona si dansatorii ei sunt talentati. Insa am fost oricum surprinsa. O sala plina si neincapatoare (chiar daca sala actuala a CNDB-ului nu se poate compara ca si capacitate cu o institutie ca Odeon sau Opera) care a aplaudat sincer la final. Si nu o data, ci pret de 2 sau 3 bisuri. Niste dansatori fenomenali care au facut totul sa para atat de usor, dar din pacate prea scurt. Mult talent si modestie. O coregrafa implicata (si la propriu si la figurat) in spectacol. O echipa frumoasa care a promovat spectacolul foarte bine.
“Luptam pentru fericire sau pentru ceea ce credem noi ca inseamna fericire. In Camera 0001 ne permitem sa fim imprevizibili. Tot ceea ce se intampla intre noi e un conflict imens pentru ca ne iubim imens. Nu vrem sa impresionam. Cea mai mare dorinta a noastra este sa reusim sa fim sinceri. Si nu acceptam compromisul, ne dezgolim complet.” Cateva cuvinte ale Simonei din declaratia oficiala pe care am gasit-o si eu in presa.
Iata ca se poate! Pentru cine inca nu crede ca dansul cu adevarat valoros mai are o sansa reala sa aiba un public numeros. Si iata ca se poate sa dansam. Frumos, curat, variat, versatil, emotionant, sincer, intens. Sper sa regasesc spectacolul intensiv promovat in repertoriul CNDB si sper sa il vada cat mai multi, si in afara Bucurestiului. Felicitari Simonei deci si echipei ei de dansatori minunati: Razvan Stoian, Dragos Istvan Rosu, Irina Stefan, Alexandra Balasoiu, Vlad Merariu. Urmariti-i aici: https://www.facebook.com/fabricadevise. Cine stie ce vise veti avea si voi apoi?
Iar noi ne vedem cu unii dintre ei si cu Simona (in calitate de director artistic) sambata aceasta, la ALT CONCURS NATIONAL DE COREGRAFIE, CNDB, incepand cu ora 3:30. Mai multe detalii aici: https://www.facebook.com/events/587966567936061


Cultura este o forma de indaratnicie; aceea de a visa.

Am participat la o dezbatere deschisa cu Ministrul Culturii pe tema unirii sub o singura entitate (juridica si economica) a unor institutii culturale importante: Opera, Opereta, CNDB si Tinerimea Romana. Nu am citit proiectul de lege, nu cunosc motivatiile financiare in totalitate, desi meseria mea este de multe ori legata si de cifre si detalii. Stiu doar ce am vazut eu intr-o sala a Centrului si stiu ce mi-as dori sa vad ca se intampla pe viitor.
Nu mi-am tocit poantele in salile de balet, dar stiu cat de greu le este unor dansatori de la Opera sa reziste luna de luna. Nu am facut cursuri de dans contemp la Viena, dar am simtit zbaterea dansatorilor din sala. Vocea lor inabusita parca de indiferenta unei clase politice prea putin interesate de societatea pe care o guverneaza, prea legata de ce nu avem, ca sa ne furnizeze solutii.
Nici lumea dansului nu este perfecta, cel putin pentru mine din afara. Mai avem de lucrat la unitate, viziune si strategie pe termen lung. Pe de alta parte cum ai putea sa faci asta cand trebuie sa te zbati lunar sa iti tii un sediu?
Cred ca azi a fost o ocazie buna sa ne exersam aceste abilitati si sa ne punem intrebari sincere. Daca nu cumva trebuie sa trecem dansul pe primul loc si nu pe noi insine. Sa vedem deasupra propriilor interese, catre un scop mai mare decat noi. Daca privim micro, vom obtine ecouri pe masura. Daca vrem schimbari majore, trebuie sa incepem cu noi. Toate insa se fac in pasi bine ganditi. Si de ce nu, invatand de la altii, cu modele de succes.
Maestrul Ioan Tugearu a vorbit pentru dans. Nu pentru balerini, nu pentru performeri sau dansatori de contemp. Pentru dans, cu tot ce cuprinde el: istorie, institutii, oameni. A avut singura interventie perfecta din cadrul dezbaterii, de altfel si aplaudata de toti din sala. Mie mi-au dat lacrimile. Pentru ca atunci cand un om vorbeste despre dans si nu despre el, se simte, iar lumea rezoneaza uniform.
Fara dans si cultura in general ne abrutizam, nu ne elevam si ramanem roboti ai unei societati interesate de uniformizare, nu de personalizare. Si sa nu uitam ca dansul este o forma de expresie universala care transcede barierele culturale si de limba. Si ca ne ofera o identitate nationala, dar si individuala, pe care o putem plimba oriunde in lume. Asa cum a facut-o si dansatorul meu preferat, MIKHAIL BARYSHNIKOV. Times are really changing!