Fri 18.10.2019    19:00    map

Buy ticket

Imagine human: black box

6 frecvențe performative în black box

Platforma de performance “Imagine human”, inițiată de artista Adriana Gheorghe, ca parte din practica sa performativă, propune în perioada 13-18 octombrie o dublă declinare a research-ului performativ individual și în proximitate al artiștilor români implicați constant în program, între galeria Anca Poterașu și CNDB. Dacă la galerie, fiecare dintre cei șase curatoriază câte o zi, la CNDB, proiectul se declină prin dou[ evenimente - performance-ul artistului invitat Jassem Hindi, marți, 15 octombrie, iar vineri, 18 octombrie, de la ora 19:00, sala Stere Popescu va găzdui “Imagine human: black box”, deschiderea research-ului performativ individual și în proximitate al artiștilor români implicați constant în program, prin șase frecvențe performative separate.

Anca Bucur: “0 (zero) voids into a square, which is a black soil”

Anca Bucur lucrează indeterminant cu diferite medii, combinând traiectorii de conceptualizare și domenii de cercetare. Are un background în literatură și filozofie, asupra cărora se întoarce în convoluții nediscplinate, încearcând să le apropie și să le deplaseze în ruminare cu diferite discursuri și geometrii ale gândirii. Practica ei se desfășoară de-a lungul co-prezențelor pe care limbajul, sunetul, performance-ul și visualul le aduc separat împreună. În prezent, este interesată de ecologiile vidului și de metafizica întunericului, căutând să descopere rezidurile materiale pe care acestea le adăpostesc.

Adriana Gheorghe: "Orele false"
(Falsetto – registru mai înalt decât cel obișnuit, spațiu exagerat, angelic).

Cu un simț ireverent al hibridității dintre teorie și practică, arta vie și viața, Adriana Gheorghe se dedică cercetării unei practici performative continue.

Cristian Nanculescu: “Un dans întredeschis si o forma de inteligență nonartificială”

Cristian Nanculescu: Din 2005, odată cu absolvirea facultății de cartografie, se apropie de arta coregrafică într-un mod performativ, neacademic și practic.

Cosmina Moroșan feat. Anticorp Solar: Piele și alianță
Vitalitatea din basmul celor trei: “amour, vertige, sérénité”. Prin poezia privirii spațiului (disimetric-infinit de binefăcător), în care ceva s-ar putea alinia uimitor/ “într-un moment” - un lecture-performance reactualizând ontologia obiectelor tehnice din perspectivă simondoniană. Intersectează desfășurări sonore volatil-surprinzătoare, însoțind obiecte-actanți, micro-narațiuni din/ prin limbaj, o atenție plurală pentru infim.

Cosmina Moroșan: Încearcă să selecteze / să creeze medii reale pentru dialoguri/ grupuri ca evenimente sau procese profund transformatoare.

Ioana Gheorghiu: Am auzit / Am muşcat
Fixaţii:
Acţiunile, liniile şi sunetele sunt interşanjabile. Mediul e o carcasă traversabilă.
L’homme – aid deplassé pour / de l’objet
Leonid Malashkin – “Oh, dacă aş putea să exprim prin sunet”
Suport:
Apertura, Epiglota
Performativitatea ca apertură care face posibil un consens construit la faţa locului, act vădit de dezasamblare şi reasamblare în care se (sur)prind cei prezenţi – privitori şi actant.
Epiglota, a doua gură, gura interioară, apertura care precedă vorbirea, preocupată de manifestări somatice viscerale. Limbajul - o sublimă când se întâmplă.
Informaţii despre eveniment:
Japșa e ochi revărsat din râu, dar pentru că am intrat cu barca pe râu prin ea i-a spus ‘pregătire’.
Japşă. Ăsta nu e lac, e japşă, e pregătirea unui lac. Întâi-lacul".

Ioana Gheorghiu traversează conceptual modalităţile temporale ale performance-ului, folosind instrumentele artelor vizuale pentru a opera în interstiţiile dintre limbaj, sunet şi corp. Sonor, compune secvenţe cu afinitate pentru teatru radiofonic şi poezie sonoră.

Nicoleta Moise:
“Where are we? where? There is a where, because we are, stubbornly, and have been, and who are we, if not you and me?
Where are we? In the middle, at the beginning, the end? who is we? is it you plus me, or something else expendable, explosive, the salt and the pepper of our thoughts, the something that may outlast our divinities?
I have never been here, where a pleasure boat rocks in the heat, and you have never been in my aunt's garden, where have you been then? We went out to look for you and you were sleeping by the fountain. Where was the moonlight? Where the anguish?”
(Etel Adnan, There, In the light and the Darkness of the self of the Other).
Nicoleta Moise este artistă. Lucrează cu text, fotografie, video și performance. Co-fondatoare a revistei CUTRA.

Dacă prima invitată în platforma "Imagine human", coregrafa Susanne Grau, aducea black box-ul "la purtător", în spațiul și orizontul de așteptare de la Tranzit și în spațiul performativ continuu reformulat de grupul constant de artiști români, iar cuplul de artiști Krõõt Juurak și Alex Bailey au făcut să coincidă convenția scenei cu intimitatea reală a unei familii cu copil mic expandând fantastic noțiunea de muncă afectivă artistică și domestică și de muncă, în general; dacă Sina Seifee virusează performativ convențiile aducând discursul și practica teologică speculativă într-o cafenea/bar din București, iar Jassem Hindi aduce “poezia morții și performance-ul oracol ca dans” pe scena Stere Popescu, în intervalul 13-18 octombrie, cei șase artiști constanți din “Imagine human” propun o declinare a practiclor lor performative individuale între galeria Anca Poterașu, unde curatoriază fiecare o zi și black-boxul CNDB.

"Imagine human" sau curatorierea de contexte înțelese ca "frecvențe performative", unde viața și arta vie se pot întâlni diferit conducând la noi forme de viață (estetică) a traversat mai multe spații concrete din București, de la galeria Tranzit, la CNDB, apoi “casa cu 19 uși” a Cristinei Vasilescu, urmată de galeria Anca Poterașu și înapoi la CNDB.

"Imagine human" înseamnă mai multe conștiințe și mai multe spații și tipuri de atenție (contexte și convenții concrete în continuă schimbare), dar înainte de toate este spațiul afectiv și de imaginare care vibrează în interiorul unui grup constant de artiști preocupați de performance și performativitate ca o forță care transgresează formatele și percepția și imaginează noi alianțe și societăți care apoi se deschid concentric. Ei sunt: Adriana Gheorghe, Anca Bucur, Cosmina Moroșanu, Cristian Nanculescu, Ioana Gheorghiu și Nicoleta Moise se situează între domenii (poezie, coregrafie, teorie, arte vizuale) și fiecare reformulează încontinuu frecvența comună.
Cum ar fi dacă umanul n-ar fi ceva ce trebuie depășit, ci dimpotrivă, ceva în curs de imaginare. Cum ar fi dacă performance-ul și performativitatea n-ar fi noțiuni abuzate (imposibile în limba română) și ar deveni frecvența care aduce aproape umanul și imaginarea și ar face posibile acțiuni poetice și politice transgresive. Cum ar fi dacă a performa și a recepta un performance ar fi, deopotrivă, o invitație la reformularea și imaginarea propriei subiectivități.

Proiectul este organizat de Asociatia Culturala Solitude Project si co-finantat de Administratia Fondului Cultural National AFCN

Parteneri: Centrul Dansului tranzit.ro Anca Poterasu Gallery Beans&Dots Cristina Vasilescu.