Thu 10.03.2011    04:00

CNDB, CARE-I TREABA? >> 10-15 martie, la Centrul de Introspectie Vizuala

“CNDB, care-i treaba?”

Am început să scriu acest text imediat după anunţul sec de la ultima “Sâmbătă Sonoră”: “Acesta este ultimul eveniment din Sala Rondă!”

Aşadar, ceea ce se anunţase şi se repetase de prea multe ori, tocmai se întâmpla. Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) îşi pierde sediul actual. CNDB şi dansul contemporan românesc intră din nou în provizorat.

Încercând să plaseze în timp un eveniment important care avusese loc în lumea dansului, memoria a jucat feste coregrafilor din altă generaţie, făcându-i să invoce cutremurul din 1977 drept punct de demarcaţie între două perioade. “Înainte sau după cutremur?” a devenit, astfel, titlul unui proiect recent al CNDB. Aproape fantomatic, cutremurul revine şi devine motivul principal în numele căruia CNDB trebuie să evacueze spaţiul actual din clădirea TNB. Sau, în termenii directorului TNB, Ion Caramitru, “anul acesta se anunţă sezon de cutremure ”. Nu putem decât să-i dăm crezare!

Ca pentru orice spectacol, evacuarea CNDB a avut parte de mai multe repetiţii. Mult prea multe. Repetiţiile au folosit masiv material dramatic şi au epuizat deja multe registre de expresie : indignare, refuz, victimizare, revoltă, iar acum s-a ajuns la acceptare.

După anunţul de la “Sâmbăta Sonoră” s-a stins lumina şi brusc am început să-mi amintesc tot felul de spectacole care au avut loc în Sala Ronda şi la CNDB, în general. Am început să mă gândesc la scurta, dar agitata existenţă a CNDB şi am încercat să găsesc o legătură cu un text publicat de mine acum patru ani, într-o revistă germană, care se intitula, parafrazând o lucrare a artistului vizual Mircea Cantor, “The landscape is changing”.
Şi peisajul s-a schimbat. Vizibil. Dar nu neapărat în direcţia optimistă pe care o propuneam în acel articol. CNDB nu a produs replici instituţionale şi nici nu s-a produs mult aşteptata “crăpătură” în sistemul artei oficiale. Practica contemporană este percepută în continuare ca un corp străin şi tratată cu ostilitate de către autoritaţi şi societate. Nu am să repet aici analiza din acel articol. şi nici şirul cunoscut de afirmaţii despre importanţa CNDB în contextul cultural local. Nici poveştile despre proteste, rezistenţă şi atitudine. Fără nostalgii. şi mai ales fără victimizare.

Programul pe care îl propun în aceste şase zile nu se doreşte o retrospectivă a CNDB. Işi doreşte, mai degrabă, să se adreseze momentului prezent, dar integrând anumite poziţii din trecutul CNDB, pe care le consider importante. Fără glorificare, dar recuperând, măcar la nivel simbolic, lucrurile remarcabile care s-au petrecut în aceşti cinci ani. Şi au fost multe!

Pentru mine, CNDB a însemnat discurs, cercetare, dezbatere, atitudine şi un spaţiu-platformă care a găzduit şi asumat o grămadă de proiecte şi poziţii fragile care nu-şi găseau locul niciunde.

Pe scurt, în afara faptului că a fost un spaţiu (unicul) de prezentare şi producţie pentru spectacolele de dans contemporan, CNDB şi-a inteles şi dimensiunea politică şi socială, ca partener al timpului sau într-un context dificil.
CNDB îşi va continua activitatea, desigur, sub o altă formă. Asta este foarte clar. Dar ceea ce mă preocupa în aceste zile este “care-i treaba?” cu arta contemporană astăzi şi în acest context? Şi mai ales în ce condiţii? Un anumit tip de discurs public cere insistent “eficientizare” şi ‘profitabilitate” în mai toate domeniile. “Asistaţii” de orice fel trebuie să dispară sau să producă mult profit. Este un discurs tot mai prezent astăzi, care pare să fie singura logică acceptată oficial într-o societate tot mai puternic neoliberalizată.
Cum ar trebui să se raporteze un artist la această nouă realitate din ce în ce mai lipsită de resurse şi care seamană parcă tot mai mult cu o permanentizare a precarităţii? Militantism, autonomie, integrare în sistem, artă pentru artă, bani pentru artă, activism, rezistenţă, rezistenţă prin cultură, politic, anarhic sau ne salvăm, din nou, estetic?
Sau pur şi simplu continuăm să fim artişti cum putem? Să fi trecut timpul artiştilor, iar acum este timpul managerilor?

Oare “momentul nemaiîntâlnit de solidaritate” s-a terminat pentru totdeauna? Este, într adevăr, sfârşitul tuturor iluziilor sau, dimpotrivă, un bun moment pentru a pune în discuţie noţiuni importante ca cele de “spaţiu public” sau “serviciu public” dintr-o nouă perspectivă?

Vă invităm la şase zile dense de prezentări şi dezbateri.

Ultimele şi totodată primele!

Manuel Pelmuş


---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Making of se concentreaza asupra constructiei unei platforme deschise de socializare si dialog ce-si propune sa incurajeze relatiile intre subiecti prin intermediul practicilor artistice participative. Principalul interes este de a vedea cum si cu ce mijloace legaturile si schimbul de informatii intre participanti ajung sa genereze proiecte artistice. Making of este dedicat documentarii etapelor intermediare, a surselor si metodelor prin care aceste proiecte iau nastere. Astfel, Making of dezvaluie procesul de cercetare, circumstantele, ideile, atitudinile celor invitati, urmarind nu expunerea rezultatului final, ci activarea unui tip de practica cu posibil efect in viata reala a participantilor. In acest context, Making of afirma necesitatea redefinirii pozitiei artistului si a privitorului, precum si a experientei artei.

Making of este deschis artistilor, curatorilor, organizatiilor independente, precum si altor operatori culturali care sunt invitati sa propuna pentru o perioada cuprinsa intre 1 si 3 saptamani realizarea unui proiect in spatiul Centrului de Introspectie Vizuala. Cei interesati sa raspunda cadrului general al platformei pot trimite propuneri pe adresa office@pplus4.ro.
Making of este o initiativa a Centrului de Introspectie Vizuala (CIV), Bucuresti. CIV este o platforma independenta de expunere si promovare a productiei artistice contemporare. CIV functioneaza ca structura mobila si de mediere ce-si propune sa valorifice si sa integreze într-un mod distinct în plan regional si international creatia artistica locala. Având o dimensiune pedagogica, activitatile platformei urmaresc sa modeleze diferit spatiul (social, artistic) impartasit atat de producatorii culturali, cat si de publicul lor.
In parteneriat cu: UAP

Informatii

Centrul de Introspectie Vizuala
Str. Biserica Enei nr.16, Sector 1
Bucuresti (zona Universitate, langa Facultatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”)
office@pplus4.ro
www.pplus4.ro