În marea schemă a lucrurilor, cât de ridicolă este existența noastră?

De 1 martie, miercuri, a început a patra ediție LIKE CNDB, festivalul de dans contemporan de la Centrul Național al Dansului București, care prezintă anul ăsta 26 de show-uri. În statement-ul lansat cu ocazia evenimentului, Vava Ștefănescu, managerul CNDB, spune că își dorește ca experiențele performative oferite prin spectacolele invitate să provoace publicul la idei și perspective noi.

Cu gândul ăsta am fost și eu la spectacolul Fierbințenilor, The Greater Scheme of Things, care a și deschis festivalul.

Până la mutarea în Sala OMNIA, performance-urile au loc la sediul pe care obișnuit (Blvd Mărășești 80–82) — și de care, așa cum s-a spus ieri de pe scenă, o să ne cam fie dor. Ideotainment, un termen pe care l-am auzit în deschidere, este cel mai potrivit cuvânt care ajută la descrierea activităților la care merg când vine vorba de Centrul Dansului. Mișcarea ca platformă de a livra idei este ceea ce mi se pare că explică cel mai bine fenomenul.

Ridicolul vieții noastre vine tocmai din nesiguranța cu care ne credem unii pe alții

Gabriela și Cristian Fierbințeanu, duo-ul art-pop cu care Bucureștiul s-a mai întâlnit nu de puține ori pe diverse scene hip, a creat un melanj de imagine, colaj video, recital și mișcare, care pune întrebări. Soții Fierbințeanu se întreabă și ne întreabă și ne fac pe calea asta să ne întrebăm și noi la rândul nostru despre viziunea cu care tratăm ceea ce ne înconjoară. Luăm lucrurile ca atare? Le integrăm în matrici gata mestecate de media, de cei care ne-au oferit educația pe care am primit-o, de internet? Ne prefacem că totul e OK sau aprofundăm introspecția și analiza până la apoplexie? Cum gestionăm punctul sufocant în care întrebările și reacțiile ne duc într-un punct mort?

Articol scris de Dana Bergheş pentru brrlog.com. Citeşte articolul integral aici.